FISIONÁRE, fisionări, s. f. Acțiunea de a fisiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. fisiona.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FISIONÁRE s.f. Acțiunea de a fisiona și rezultatul ei; fisiune. [Pron. -si-o-. / < fisiona].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FISIONÁRE s. v. fisiune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fisionáre s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. fisionării; pl. fisionări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A FISIONÁ ~éz tranz. A face să se fisioneze. [Sil. -si-o-] /Din fisiune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE FISIONÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre nuclee atomice) A se diviza în mai multe părți. [Sil. -si-o-] /Din fisiune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FISIONÁ vb. I. tr. A provoca fisiunea unui element prin bombardarea cu anumite particule elementare; a diviza un nucleu atomic în mai multe părți. [Pron. -si-o-. / < fr. fissioner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FISIONÁ vb. tr. a provoca fisiunea unui element prin bombardarea cu anumite particule elementare; a diviza un nucleu atomic în mai multe părți. (< fr. fissioner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FISIONÁ vb. (FIZ.) a (se) diviza, a (se) scinda. (A ~ nucleul atomic.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fisioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. fisionéz, 3 sg. și pl. fisioneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink