FIRÚȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina subțire, de tip pai, cu frunze liniare, ce crește prin pășuni și fânețe. /fir + suf. ~uță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FIRÚȚĂ s. (BOT.; Poa) (reg.) fân, floarea-fânului, șuvar-de-munte.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FIRÚȚĂ s. v. rourică, șovar-de-munte.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

firúță s.f. (reg.) 1. plantă ierboasă cu spic, folosită ca nutreț de vite; fân. 2. plantă acvatică cu tulpină culcată, cu frunze dulci, comestibile; rourică.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

firúță s. f., g.-d. art. firúței; pl. firúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

firúță f., pl. e (d. fir). Firușor. Rourică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink