FIRICÍCĂ, firicele, s. f. Plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica). – Fir + suf. -icică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIRICÍCĂ s. v. granat, spilcuță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FIRICÍCĂ s. (BOT.; Filago germanica) (reg.) cenușie, lânăriță, mucedător, mucezea, mucezeală, mucezică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

firicícă s. f., g.-d. art. firicélei; pl. firicéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

firicícă f., pl. ele (d. fir). O plantă care crește pin [!] locurĭ aride, din familia compuselor, numită și lînăriță (filágo germánica).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink