FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir; firișor, firuț. – Fir + suf. -icel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIRICÉL s. firișor. (Un ~ de bumbac.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

firicél s. n., pl. firicéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

firicél n., pl. e. Fir mic, firișor. Filament.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink