FIRFIRÍC, firfirici, s. m. Monedă mică de argint, a cărei valoare a variat în timp și în spațiu; băncuță. [Var.: firfiríg s. m., firfirícă s. f.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIRFIRÍC s. băncuță, (înv. și reg.) libră, pițulă, puișor. (Doi ~ a 50 de bani.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

firfiríc s. m., pl. firfiríci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fi(r)firíc și -íg și (vechĭ) filfiríc m. (turc. firfiri, purpuriŭ, d. gr. porfyra, purpură, cu term. din irmilic. După alțiĭ, d. sas. fifer, germ. fünfer, ban de 5, cu term. din sfánțic, saŭ d. germ. pfifferling, „rîșcov” și „fleac”). Cp. și cu curdu filfilik, pilpiluk, fluture). Munt. Bănuț de aur (cum se obișnuĭa să se dăruĭască pruncilor la botez). Pĭesă de 50 de banĭ, băncuță. Mold. Pĭesă de 15 parale (numită și puișor), ĭar în ultimu timp și astăzĭ încă, gologan de 10, maĭ ales cum eraŭ, pînă pe la 1900, ceĭ de aramă. Trans. O veche monetă [!] austriacă de argint de 10 și 20 de crăițarĭ (numită și pițulă și băncuță). – În Trans. și feferic. În Nț. (după spusa unuĭ bătrîn) ferfelic, pĭesă de 2 francĭ. În Munt. și firfirică (CL. 1910, 547) și -ígă, pl. ĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink