FIRÉTIC, -Ă, firetici, -e, adj. (Reg.) Cu toane, furios. – Lat. phrenticus (după fire).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

FIRÉTIC adj. v. furios, îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, pornit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

firétic (firétică), adj. – Coleric, furios. Origine incertă. Dicționarele nu sînt de acord în privința definirii sensului (Damé traduce ahuri; în Bihor îl găsim cu sensul lui damné). Pare a fi rezultatul unei încrucișări a lui iretic „eretic” cu fire „natură”, sau cu fire-ai, începutul tuturor imprecațiilor (după DAR și REW 6471, din lat. phreneticus, puțin probabil; după Pascu, Beiträge, 11, din lat. fĕrus; după Scriban, de la fire).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

firétic, -ă adj. (d. fire). Trans. vest. Supărăcĭos, gata de luptă (ca cocoșu).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink