FÍRAV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei. Argumentație firavă. [Acc. și: firáv] – Din *sl. chyravŭ „bolnăvicios” (< chyra „boală”), apropiat de fir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÍRAV ~ă (~i, ~e) și fig. 1) Care are o constituție lipsită de vigoare; slab; plăpând; gingaș; delicat; fragil. 2) (despre idei, teorii, concepții etc.) Care poate fi ușor combătut; slab argumentat; șubred. /< sl. chyrazu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FÍRAV adj. v. debil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Firav ≠ durduliu, robust, vânos, vârtos, viguros
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fírav adj. m., pl. fíravi; f. sg. fíravă, pl. fírave
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

firáv și hiráv, -ă adj. (vsl. hyravŭ. Firav e infl. de fire. V. hîră). Munt. Slăbănog, debil. – Mold. fireav, -ă, pl. evĭ, eve.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink