FIORITÚRĂ, fiorituri, s. f. Ornament muzical constând dintr-o notă sau dintr-un grup de note, indicate de obicei cu semne muzicale mai mici decât cele obișnuite, care se adaugă la fraza muzicală principală pentru a o înfrumuseța. [Pr.: fi-o-] – Din it. fioritura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIORITÚRĂ ~i f. 1) mai ales la pl. Ornament muzical constând din alternarea rapidă (și repetată) a unor sunete de scurtă durată. 2) fig. rar Element care înfrumusețează ceva; înfloritură; ornament. [Sil. fi-o-] /<it. fioritura
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FIORITÚRĂ s.f. (Muz.) Notă sau grup de note care servesc să împodobească melodia, executându-se după fantezia interpretului; înfloritură. [Pron. fio-. / < it. fioritura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIORITÚRĂ s. f. (muz.) ornament vocal constând dintr-o notă sau grup de note care servesc să împodobească melodia, executându-se după fantezia interpretului. (< it. fioritura)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fioritúră s. f. (sil. fio-), g.-d. art. fioritúrii; pl. fioritúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fĭoritúră f., pl. ĭ (it. fioritura). Înfloritură, ornament (în muzică orĭ în altele).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink