FIÓNG, fionguri, s. n. (Înv. și reg.) Fundă (făcută din panglici cu ciucuri) purtată de femei ca podoabă (pe cap). [Var.: fiónc s. n.] – Din ngr. fiónkos, tc. fiyonga.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIONG ~uri n. Fundă confecționată din panglici cu ciucuri, purtată de femei ca podoabă. [Sil. fi-ong] /< ngr. fiongos, turc. fiyonga
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fióng, fiónguri, s.n. (înv. și reg.) 1. fundă (făcută din panglici și ciucuri) purtată de femei ca podoabă pe cap. 2. plantă erbacee cu tulpini întinse pe pământ, cu flori albastre, roșii sau albe și cu frunze lucioase; saschia.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fióng (fiónguri), s. n. – 1. Nod, laț de panglici. – 2. Saschiu (Vinca herbacea). – Mr. fiongu. Ngr. φιόλλο(ς) (Tiktin; DAR; Gáldi 191), care provine din it. fiocco „slab”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fiong s. n., pl. fiónguri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fĭonc n., pl. urĭ (ngr. fĭóngos, d. it. fiocco, moț, cĭuf). Mold. Fundă, nod elegant făcut dintr´o cordică. – Pop. și fĭong (ca frang îld. franc).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink