FINO-ÚGRIC, -Ă, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limbă fino-ugrică = (la pl.) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la sg.) limbă aparținând acestei familii. 2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. – După fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FINO-UGRIC ~că (~ci, ~ce) 1): Limbi fino-ugrice familie de limbi vorbite în unele regiuni din nordul și centrul Europei și din nordul Asiei 2) Care aparține acestei familii de limbi. Studiu fino-ugric. /<fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FINO-ÚGRIC, -Ă adj. limbi ĕ = familie de limbi vorbite în nordul și centrul Europei și în nordul Asiei: finlandeza, estona, lapona, maghiara etc. (după fr. finno-ougrien, germ. finnougrisch)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fíno-úgric adj. m. (sil. -gric), pl. fíno-úgrici; f. sg. fíno-úgrică, pl. fíno-úgrice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink