FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A FINISÁ ~éz tranz. (obiecte) A aduce la condițiile dorite prin definitivare; a duce la bun sfârșit; a definitiva. /<fr. finir
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FINISÁ vb. I. tr. A da forma definitivă unui produs sau unei lucrări. [P.i. -sez. / < fr. finir].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FINISÁ vb. tr. a da forma definitivă unui produs, unei lucrări. (după fr. finir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FINISÁ vb. v. definitiva.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A finisa ≠ a începe
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

finisá vb., ind. prez. 1 sg. finiséz, 3 sg. și pl. finiseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink