FÍNIȘ, finișuri, s. n. Parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune. – Din engl., fr. finish.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÍNIȘ ~uri n. 1) Parte finală a unei întreceri sportive. A ajunge la ~. 2) Sfârșitul unei acțiuni. /<engl., fr. finish
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FÍNIȘ s.n. 1. Linia de sosire la o probă de alergări, curse etc. 2. Partea finală a unei probe; capacitatea unui sportiv de a sfârsi puternic o întrecere. [< engl., fr. finish].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÍNIȘ s. n. 1. linia de sosire la o probă de alergări, curse etc. 2. partea finală a unei probe; capacitatea unui sportiv de a termina în forță o întrecere. (< engl., fr. finish)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Finiș ≠ start
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fíniș s. n., pl. fínișuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

FINIS CORONAT OPUS (lat.) sfârșitul încununează opera – Ovidiu, „Heroides”, II, 85. Abia la capătul unei acțiuni poate fi apreciată valoarea ei.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

FINIȘ, com. în jud. Bihor în Depr. Beiuș; 3.688 loc. (1995). Păstrăvărie. Prelucr. lemnului.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

MORS NATURAE FINIS EST, NON POENA (lat.) moartea este sfârșitul firesc, nu o pedeapsă – Cicero, „Pro Milone”, 37, 101.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink