FINALIZÁRE, finalizări, s. f. Acțiunea de a finaliza și rezultatul ei. – V. finaliza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FINALIZÁRE s.f. Acțiunea de a finaliza. [< finaliza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FINALIZÁRE s. 1. v. terminare. 2. (SPORT) concretizare, (fig.) fructificare. (~ a unui atac la poarta adversă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

finalizáre s. f., g.-d. art. finalizării; pl. finalizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FINALIZÁ, finalizez, vb. I. Tranz. A duce, a realiza ceva până la sfârșit. – Final + suf. -iza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A FINALIZÁ ~éz tranz. (acțiuni, procese etc.) A duce până la final. /final + suf. ~iza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FINALIZÁ vb. I. tr. A face, a pregăti ceva într-un anumit scop. [< fr. finaliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FINALIZÁ vb. tr. a duce, a realiza ceva până la sfârșit. (< fr. finaliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FINALIZÁ vb. 1. v. termina. 2. (SPORT) a concretiza, (fig.) a fructifica. (A ~ pasa primită.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

finalizá vb., ind. prez. 1 sg. finalizéz, 3 sg. și pl. finalizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink