FINALÍSM s. n. Concepție filozofică conform căreia orice fenomen reprezintă realizarea unui scop dinainte stabilit. – Din fr. finalisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FINALÍSM n. Concepție filozofică conform căreia orice fenomen sau proces din natură are un scop prestabilit; teleologie. /<fr. finalisme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FINALÍSM s.n. Concepție idealistă care susține că întreaga desfășurare a fenomenelor din natură urmărește și realizează un anumit scop final, prestabilit, negând astfel existența legilor obiective; teleologie. [< fr. finalisme, cf. lat. finis – scop].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FINALÍSM s. n. concepție filozofică idealistă, opusă determinismului, potrivit căreia orice fenomen sau proces din natură reprezintă realizarea unei finalități (1); teleologie. (< fr. finalisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FINALÍSM s. (FILOZ.) teleologie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

finalísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink