FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FILÓTIM1 ~i m. Plată nelegală pe care o pretinde cineva în schimbul unui privilegiu; filodormă. /<ngr. filótimos
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FILÓTIM2 ~ă ( ~i, ~e) înv. (despre persoane) Care este generos; amator de a face daruri; darnic. /<ngr. filótimos
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FILOTÍM adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
filótim (-mi), adj. – Generos, darnic, galanton. – Mr. filotim. Ngr. φιλότιμος (DAR; Gáldi 191). Sec. XVIII. – Der. filotim, s. n. (dar; filodormă), sec. XIX, înv.; filotimie, s. f. (generozitate, blîndețe), din ngr. φιλοτιμία; filotimisi, vb. refl. (a da dovadă de generozitate, a se purta cu galanterie), din ngr. φιλοτιμέω, aorist φιλοτίμησα (Graur, BL, IV, 79).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
filótim adj. m., pl. filótimi; f. sg. filótimă, pl. filótime
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
filótim s. n., pl. filótime
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*filótim, -ă adj. (ngr. filótimos). Fam. Amabil, generos. Adv. În mod amabil, generos. S. n., pl. e. Despăgubire p. cedarea unuĭ comerciŭ, unuĭ contract.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink