FILÓN, filoane, s. n. Zăcământ cu aspect de plăci format în crăpăturile scoarței pământului prin consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale aflate în soluție în apele termale; vână. – Din fr. filon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

FILÓN ~oáne n. Masă compactă și continuă de roci eruptive sau de substanțe minerale, existentă în crăpăturile scoarței terestre; vână. /<fr. filon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FILÓN s.n. Depunere a unui minereu în crăpăturile scoarței pământești. [< fr. filon, it. filone].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FILÓN s. n. 1. depunere a unui minereu în crăpăturile rocilor din scoarța terestră; vână. 2. (fig.) sursă, izvor, origine. (< fr. filon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FILÓN s. (GEOL.) vână. (Un ~ de aur.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

filón s. n., pl. filoáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*filón n., pl. oane (fr. filon, d. fil, fir). Barb. Vînă de metal în pămînt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

FILON din Alexandria (FILON IUDEUL) (c. 490-566), filozof mistic grec. Șeful școlii iudeo-alexandrine. A interpretat alegoric „Vechiul Testament” prin prisma filozofiei grecești și a influențat neoplatonismul și creștinismul prin doctrina sa despre „Logos”, conceput ca mediator între Dumnezeu și lume.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink