FILMFONOGRÁF, filmfonografe, s. n. Magnetofon de construcție specială care folosește bandă magnetică de dimensiunile peliculei cinematografice. – Din engl. film phonographe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FILMFONOGRÁF s.n. Magnetofon cu ajutorul căruia se reproduc benzile de dialog, zgomot și muzică montate în sincron ale unui film. [< film + fonograf].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FILMFONOGRÁF s. n. magnetofon cu care se reproduc benzile de dialog, zgomot și muzică montate în sincron ale unui film. (< engl. film phonographe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

filmfonográf s. n. → fonograf
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink