FILARMÓNIC, -Ă, filarmonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. ◊ Societate filarmonică = instituție, asociație având ca scop cultivarea și răspândirea artelor, în special a artei muzicale. 2. S. f. Instituție (de stat) care deține rolul principal în viața de concert și în dezvoltarea culturii muzicale a unei țări, cuprinzând toate aspectele artei interpretative și toate formele de manifestare concertistice. ♦ Orchestră simfonică aparținând unei astfel de instituții. – Din fr. philharmonique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FILARMÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de filarmonică; propriu filarmonicii. /<fr. philarmonique
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FILARMÓNIC adj. Societate filarmonică = asociație pentru cultivarea și răspândirea artelor, în special a muzicii; orchestră filarmonică (și s.f.) = orchestră simfonică formată din muzicanți profesioniști. [< fr. philharmonique, cf. gr. philein – a iubi, harmonia – armonie].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FILARMÓNIC, -Ă I. adj. referitor la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. II. s. f. 1. asociație pentru cultivarea și răspândirea artelor, în special a muzicii. 2. orchestră simfonică cu activitate permanentă, din muzicanți profesioniști. (< fr. philharmonique)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
filarmónic adj. → armonic
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*filarmónic, -ă adj. (vgr. philarmonikós. V. -fil și armonic). Iubitor de muzică: societate filarmonică.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SOCIETATEA FILARMONICĂ, asociație culturală înființată la București în 1833 de Ion Câmpineanu, C. Aristia și I. Heliade Rădulescu. Și-a propus cultivarea literaturii dramatice în limba română, a muzicii vocale și instrumentale, formarea unui teatru național. A înființat Școala Filarmonică pentru muzică, declamație și literatură (1834), precum și primul periodic teatral românesc, „Gazeta Teatrului Național” (1835). Precursoare a mișcării pașoptiste, a avut un rol de seamă în dezvoltarea conștiinței naționale și în promovarea culturii românești. Și-a încetat activitatea în 1838.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink