FÍGARO s.m. (Fam.) Coafor, bărbier; om ingenios. [< fr. figaro, cf. Figaro – personaj din „Bărbierul din Sevilla” și din „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÍGARO s. m. (fam.) coafor, bărbier. (< fr. figaro)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*figaró n., pl. ourĭ (fr. figaro, d. sp. figaro). Barb. Bondă, vestă femeĭască.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FIGARO, personaj din comediile lui Beaumarchais („Bărbierul din Sevilla”, „Nunta lui Figaro”, „Mama vinovată”). Spiritual și abil, F. este întruchiparea istețimii și iscusinței populare împotriva abuzurilor aristocraților.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FIGARO (Le ~), ziar francez conservator, înființat la Paris, în 1826, de M. Alhoy și É. Arago, ca săptămânal umoristic, din 1827, cotidian, cu apariție neregulată; reînființat ca săptămânal, în 1854, de H. de Villemessant; din 1866, cotidian.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink