FIERBÍNTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândește o căldură puternică; foarte cald, arzător. 2. Fig. (Despre sentimentele oamenilor și manifestarea lor exterioară; adesea adverbial) Foarte puternic, adânc, aprins, înfocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Lat. fervens, -ntis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FIERBÍNTE ~ți adj. 1) Care are temperatură ridicată; care degajă multă căldură; foarte cald. Ceai ~ . 2) și adverbial fig. (despre manifestări ale oamenilor) Care are o intensitate deosebită. Dragoste ~. 3) (despre persoane) Care este plin de energie, de temperament. [Sil. fier-bin-] /<lat. fervens, ~ntis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FIERBÍNTE adj. 1. clocotit. (Apă ~.) 2. v. încins. 3. v. canicular.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FIERBÍNTE adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, intens, înflăcărat, înfocat, însuflețit, pasionat, puternic, viu.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Fierbinte ≠ rece
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fierbínte adj. – 1. Foarte cald, arzător. – 2. Aprins, înfocat. – 3. (Adv.) Arzător. Lat. fĕrventem (Pușcariu 608; Candrea-Dens., 587; DAR). Este dublet de la fervent, adj., din fr. fervent. Der. fiebintător, adj. (rar., încălzitor; Alecsandri întrebuințează greșit acest cuvînt, cu sensul de „spumos”); fierbințeală, s. f. (fervoare, căldură, ardoare, avînt, pasiune; înfierbîntare; febră); înfierbînta, vb. (a încălzi; a aprinde, a excita; refl., a se aprinde, a se înflăcăra); înfierbîntător, adj. (care înfierbîntă). Forma înfierbăza, vb. (a încălzi) se consideră a fi reprezentant al lat. *fĕrvidĭāre, de la fĕrvidus (Capidan, Dacor., III, 758; DAR); apare însă numai la Dosoftei, unde abundă creațiile personale, astfel încît der. este oarecum îndoielnică. Înfierbînta se consideră uneori (Byhan 22; Iordan, Dift., 171), ca der. de la lat. *infĕrventāre, ipoteză care pare gratuită.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fierbínte adj. m. (sil. fier-), f. fierbínte, g.-d. art. fierbíntei; pl. m. și f. fierbínți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ferbínte (est) și fĭe- (vest) adj. (lat. férvens, -éntis. V. fervent). Foarte cald, clocotit: s´a opărit cu apă ferbinte [!]. Fig. Arzător, fervent: rugăcĭune ferbinte. Adv. Cu ardoare.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FIERBINȚI-TÂRG, com. în jud. Ialomița, pe Ialomița, în C. Vlăsiei; 5.357 loc. (1995). Stație de c. f.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
punct fierbinte, (engl.= hot spot) zonă limitată din supr. scoarței care se remarcă printr-un flux termic ridicat. Aceasta ar corespunde unor grabene sub care, în păturile adânci ale litosferei, se formează magmă, de unde apoi se ridică spre supr. dând naștere vulcanilor. Sin. hot-spot (engl.), zonă fierbinte. V. și flux termic.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink