FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIERBĂTÓR² ~i m. Muncitor specializat în operații de fierbere (în procesele industriale). /a fierbe + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FIERBĂTÓR¹ ~oáre n. Aparat pentru fierberea unor lichide. /a fierbe + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fierbătór (persoană) s. m. (sil. fier-), pl. fierbătóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fierbătór (aparat) s. n. (sil. fier-), pl. fierbătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

fierbătór1 s.m. 1961 Muncitor care execută operații de fierbere în cadrul prelucrării unor materii prime v. evaporator (din fierbe + -[ă]tor; DEX)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fierbătór2 s.n. (gosp.) Mic aparat care, pus la priză, face să fiarbă lichidul dintr-un recipient ◊ „Cristi și-a preparat cafeaua cu fierbătorul.” (din fierbe + -[ă]tor; DT; DEX)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink