FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu aparține realității, care este plăsmuit sau există doar în mod convențional; imaginar; fals. – Din fr. fictif.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FICTÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care există în aparență; creat în imaginație; ireal; ideal; imaginar. Personaj ~. 2) Care există numai în virtutea unui acord dintre persoane; realizat printr-o convenție. Căsătorie ~ă. /<fr. fictif
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FICTÍV, -Ă adj. Nereal, inexistent; plăsmuit, imaginar. ♦ Aparent; fals. [< fr. fictif].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FICTÍV, -Ă adj. fără existență reală; imaginar, aparent, ireal. (< fr. fictif)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FICTÍV adj. v. imaginar.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fictív adj. m., pl. fictívi; f. sg. fictívă, pl. fictíve
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*fictív, -ă adj. (d. lat. fictus, închipuit, cu sufixu -iv; fr. fictif. V. figură). Imaginar, închipuit: biletele de bancă aŭ valoare fictivă. Adv. În mod fictiv.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FICTÍV, -Ă (‹ fr.) adj. Care nu există în realitate; plăsmuit, imaginar; aparent, fals. ◊ (EC. Pol.) Capital f. = capital sub formă de acțiuni, obligațiuni și alte hârtii de valoare care nu au valoare proprie, ci reprezintă doar titluri de proprietate asupra capitalului real. Dividend f. = cotă procentuală din beneficiile nerealizate ale unei societăți pe acțiuni și prelevate asupra capitalului sau a rezervelor. Act (juridic) f. = act simulat, inexistent efectiv între părți, încheiat doar în scopul de a crea o aparență înșelătoare pentru terți.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink