FIBÚLĂ, fibule, s. f. 1. Agrafă (ornamentală) de metal, întrebuințată în antichitate pentru a încheia un veșmânt. 2. (Anat.) Peroneu. – Din lat. fibula.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

FÍBULĂ ~e f. 1) (în trecut) Agrafă de metal care servea pentru a încheia o haină. 2) rar Os lung și subțire situat între genunchi și gleznă; peroneu. /<lat. fibula
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FÍBULĂ s.f. 1. Agrafă de metal cu care se încheiau în antichitate hainele. 2. Peroneu. [< lat. fibula, cf. fr. fibule].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÍBULĂ s. f. 1. agrafă de metal, în antichitate, pentru încheierea veșmintelor. 2. inel purtat de actorii și atleții romani. 3. peroneu. (< lat. fibula, fr. fibule)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FÍBULĂ s. peroneu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fíbulă s. f., g.-d. art. fíbulei; pl. fíbule
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fíbulă f., pl. e (lat. fibula. V. fiulă). Cataramă, bold mare orĭ sponcă la Romanĭ. V. spilcă, boglar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink