FIBRÍNĂ, fibrine, s. f. Proteină de culoare albă-cenușie, care se găsește în sânge și în limfă și care provine din fibrinogen, în timpul coagulării sângelui. – Din fr. fibrine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIBRÍNĂ f. Substanță proteică de culoare albă, insolubilă, care se formează din fibrinogen în procesul de coagulare a sângelui. /<fr. fibrine
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FIBRÍNĂ s.f. Substanță organică proteică aflată în sânge și care intervine în procesul de coagulare. [< fr. fibrine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIBRÍNĂ s. f. substanță organică proteică, alb-cenușie, în sânge și în limfă, care intervine în procesul de coagulare. (< fr. fibrine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fibrínă s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. fibrínei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fibrínă f., pl. e (d. fibră). Chim. O materie albuminoidă albă, fără gust și fără miros care intră în compozițiunea sîngeluĭ, chiluluĭ, mușchilor ș. a. Ĭa [!] apare în momentu coagulăriĭ sîngeluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink