fetvá (-ále), s. f. – (Înv.) Sentință, hotărîre a unui muftiu. Tc. fetva. Sec. XVIII.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fetvá f., pl. ále (tur. fetvá). Deciziunea dogmatică a mareluĭ șeic sau a unuĭ muftiŭ la Turcĭ. – Scris și fetfa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

fétvă, fetvále, s.f. (înv.) sentință dată de muftiu (interpretul legii mahomedane) în cazuri dificile (în perioada fanariotă).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink