FÉSTĂ, feste, s. f. Păcăleală, farsă. ◊ Expr. A face (sau a juca etc.) o festă sau festa (cuiva) = a păcăli (pe cineva). – Din it. festa.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÉSTĂ ~e f. Faptă prin care este păcălită o persoană; farsă; mascaradă. /<it. festa
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÉSTĂ s.f. Păcăleală. ◊ A juca (cuiva) o festă = a păcăli pe cineva. [< it. festa].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÉSTĂ s. f. păcăleală, farsă. (< it. festa)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÉSTĂ s. v. farsă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
féstă (féste), s. f. – Glumă, păcăleală, farsă. It. festa, sp. fiesta, cu sensul special de „glumă”, intrat probabil pe filieră orientală, cf. ngr. φέστα „sărbătoare” (DAR), sb. fësta„banchet”.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
féstă s. f., g.-d. art. féstei; pl. féste
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*féstă f., pl. e (probabil d. it. festa, sărbătoare). Renghĭ, farsă, păcăleală: a juca o festă cuĭva.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
festă, feste s. f. 1. farsă. 2. neplăcere, necaz.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a juca (cuiva) o festă expr. 1. (d. obiecte) a se defecta exact când este mai mare nevoie de ele. 2. a păcăli (pe cineva).
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink