FES, fesuri, s. n. Acoperământ al capului pentru bărbați, de forma unui trunchi de con, făcut din pâslă sau postav (roșu) și adesea împodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani. ◊ Expr. (Fam.) Interesul poartă fesul, se spune la adresa celui care face anumite acțiuni numai pentru a dobândi avantaje. A-i turti (cuiva) fesul = a face pe cineva să rămână uimit în fața unei prostii săvârșite; a comite o mare prostie. ♦ Căciuliță croșetată sau calotă de fetru purtată (de femei și de copii) pe vârful capului. – Din tc. fes.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FES ~uri n. 1) (în unele țări orientale) Acoperământ pentru cap în formă de trunchi de con, confecționat din postav (de obicei roșu) și împodobit cu ciucure (negru), purtat de bărbați. 2) Bonetă de pânză, de stofă etc.; scufie. ◊ Interesul poartă ~ul se spune când interesul propriu servește drept stimulent pentru efectuarea unei acțiuni avantajoase. A turti ~ul a face o prostie. /<turc. fes
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fes (fésuri), s. n. – Acoperămînt al capului pentru bărbați, purtat mai ales de turci. – Mr. fese,megl. fes. Tc. fes (Șeineanu, II, 170; Lokotsch 596; Ronzevalle 124), cf. ngr. φέσι, alb. fesë, bg. fes, fr., sp. fez. – Der. fesușor, s. m. (varietate de coșenilă, Porphyrophora Polonica).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fes s. n., pl. fésuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fes n., pl. urĭ (turc. fes, d. orașu Fez din Maroc). Un fel de bonetă roșie de lînă de forma unuĭ con truncheat pe care o poartă musulmanii. (Azĭ, în Turcia, e interzis a maĭ purta fes. Odinioară, și boĭeriĭ îl purtaŭ pe supt [!] ișlic. Apoĭ a rămas la lăutarĭ, ĭar azĭ se maĭ vede rar pin [!] vest și sudu Moldoveĭ purtat de țărăncele măritate (V. călță). Tot fes se numește și tichia neagră pe care o poartă pe supt pălărie Jidaniĭ habotnicĭ. Fam. A-ĭ turti cuĭva fesu, a-l lovi c´o vorbă, „a-l lovi în pălărie”. Interesu poartă fesu, interesu e cauza tuturor faptelor.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÉS (FEZ, FᾹS), oraș în N Marocului; 1 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Ind. textilă, piel., chimică, alim. și a parfumurilor. Produse din metal. Centru religios. Monumente de arhitectură islamică (moscheea Qarawiyin, sec. 9, cea mai veche din Africa, cu universitate musulmană din anul 859). Muzeu. Întemeiat în sec. 8.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fes, fa* bemol*, în terminologia muzicală anglo-germanică.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i turti (cuiva) fesul expr. a face (pe cineva) să rămână uimit în fața unei prostii săvârșite; a comite o mare prostie.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink