FERMOÁR, fermoare, s. n. Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genți, serviete etc., format din două șiruri de lame (fixate pe o șuviță de pânză, de piele etc.) așezate față în față și care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici piese, făcute să lunece între ele. ♦ Închizător de os, de metal etc. la un colier, la un album etc. – Din fr. fermoir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FERMOÁR ~e n. 1) Dispozitiv format din două șiruri de dinți, ce se îmbucă unii în alții cu ajutorul unei mici piese metalice mobile, folosit pentru încheiere. 2) Dispozitiv pentru închidere; închizătoare. [Sil. fer-moar] /<fr. fermoir
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FERMOÁR s.n. Dispozitiv folosit la încheierea unor obiecte de piele, de pânză etc. ♦ Închizătoare, de os sau de metal a unui colier, a unui album etc. [Pron. -moar. / < fr. fermoir < fermer = a închide].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FERMOÁR s. n. dispozitiv pentru încheierea unor obiecte de piele, pânză etc. ◊ închizătoare, de os sau de metal, a unui colier, album etc. (< fr. fermoir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fermoár s. n. (sil. -moar), pl. fermoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

fermoar, fermoare s. n. gură.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a trage fermoarul expr. 1. a tăcea (din gură), a păstra un secret. 2. (glum. – în fotbal) a introduce mingea printre picioarele adversarului.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink