FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A FERMENTÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre unele substanțe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acțiunea fermenților; a fierbe; a dospi. /<fr. fermenter, lat. fermentare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FERMENTÁ vb. I. intr. A fi în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se. [< fr. fermenter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FERMENTÁ vb. intr. a fi în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se. (< fr. fermenter, lat. fermentare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FERMENTÁ vb. 1. (pop.) a dospi. (O substanță care ~.) 2. v. altera. 3. v. încinge.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fermentá vb., ind. prez. 3 sg. fermenteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fermentéz v. intr. (lat. fermentare). Mă transform supt [!] influența unuĭ ferment, mă aflu în fermentațiune, ferb [!], clocotesc: mustu fermentează. Fig. Mă agit, clocotesc: plebea fermentează.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink