FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu ferăstrăul. [Var.: ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (apropiat de ferestrău).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A FERESTRUÍ ~iésc tranz. (copaci, lemne, scânduri etc.) A tăia cu ferăstrăul. /<ung. fürészelni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ferestruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiésc, imperf. 3 sg. ferestruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferestruiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FERESTRÚIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. [Var.: ferestúie, ferăstrúie s. f.] – Fereastră + suf. -uie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FERESTRÚIE s. ferestruică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ferestrúie s. f., art. ferestrúia, g.-d. art. ferestrúii; pl. ferestrúi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ferestrúĭe f., pl. uĭ și -úĭcă f., pl. ĭ. Fereastră mică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink