FEREGEÁ, feregele, s. f. 1. Manta ori pelerină din stofă fină și subțire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soțiile lor peste îmbrăcămintea obișnuită. 2. Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața. – Din tc. ferāce.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FEREGEÁ ~éle f. 1) înv. Mantie de stofă subțire și fină, purtată peste îmbrăcăminte (mai ales de boieri). 2) Văl cu care își acoperă fața femeile musulmane. /<turc. ferace
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FEREGEÁ s. (reg.) hobot. (~ pentru femeile musulmane.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FEREGEÁ s. v. strașnic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

feregeá (feregéle), s. f. – (Înv.) Manta orientală din țesătură fină. – Mr. firige. Tc. ferece (Șeineanu, II, 169; Lokotsch 503; Ronzevalle 123), cf. ngr. φερετζέζ, bg. fereğe. Sec. XVI, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

feregeá s. f., art. feregeáua, g.-d. art. feregélei; pl. feregéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

feregeá f., pl. ele (turc. ferağe, firağe, pop. fereğe). Mantilă cu mînicĭ [!] largĭ pe care o purtaŭ cadînele și în care-șĭ puteaŭ acoperi și fața.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink