FERCHEZUÍ, ferchezuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A da sau a căpăta un aspect îngrijit; a (se) îmbrăca cu grijă, elegant; a (se) găti, a (se) dichisi. – Cf. fercheș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A FERCHEZUÍ ~iésc tranz. fam. 1) (mai ales bărbați) A găti, manifestând o grijă exagerată față de aspectul exterior. 2) fig. iron. A bate tare; a chelfăni. /Din fercheș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FERCHEZUÍ vb. v. găti.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ferchezuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferchezuiésc, imperf. 3 sg. ferchezuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ferchezuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) ferchezuĭésc v. tr. (ung. ferkezní, a ajunge la ceva, de ex., c´un priboĭ la un loc înfundat ca apoĭ să izbeștĭ cu cĭocanu. V. ferchezăŭ. Est. Iron. Ciomăgesc, îmblătesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) ferchezuĭésc v. tr. (ung. felkendözni, a sulemeni, și felékesitni, a împodobi, infl. de ferchezuĭesc 1. V. fercheș). Fam. Dichisesc, ghilosesc, spăl, peptăn [!], înfrumusețez: un tînăr ferchezuit. V. refl. Tînăru s´a ferchezuit. V. sclivisesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink