ferchezắŭ n., pl. ăĭe (ung. férkezö, pribol, piron scurt și gros în care bațĭ cu cĭocanu ca să facĭ găurĭ în plăcĭ de fer. V. ferchezuĭesc 1). Est. Iron. Cĭomag. Lovitură de cĭomag: ĭ-a tras un ferchezăŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink