FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FENOMENÁL ~ă ( ~i, ~e) 1) Care ține de fenomene; propriu fenomenelor. 2) Care uimește prin proprietățile sale; ieșit din comun; extraordinar. /<fr. phénoménal
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FENOMENÁL, -Ă adj. 1. Surprinzător, ieșit din comun, uluitor. 2. De fenomen, de natura fenomenelor. [Cf. fr. phénoménal, it. fenomenale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FENOMENÁL, -Ă adj. 1. surprinzător, ieșit din comun, uluitor. 2. care ține de fenomen, de natura fenomenelor. (< fr. phénomenal)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FENOMENÁL adj. 1. v. extraordinar. 2. v. cumplit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Fenomenal ≠ ordinar
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. sg. fenomenálă, g.-d. art. fenomenálei, pl. fenomenále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fenomenál, -ă adj. (d. fenómen; fr. phénoménal). Relativ la fenomen. Fig. Surprinzător, uĭmitor. Adv. În mod fenomenal.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink