FÉNIX s. m. (Mitol.; în sintagma) Pasărea fenix = pasăre fabuloasă despre care cei vechi credeau că este unică pe lume și care, când își simțea sfârșitul aproape (o dată la 500 de ani), se arunca în foc și renăștea din propria ei cenușă, ca simbol al reînnoirii veșnice. [Scris și: phoenix. – Var.: (înv.) feníce s. m.] – Din fr. phénix, lat. phoenix.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÉNIX m. mit. 1): Pasărea ~ pasăre fabuloasă, imaginată ca un vultur, care, conform legendei, spre sfârșitul vieții se arunca în foc și renăștea din propria cenușă. 2) Persoană superioară, unică în felul său. 3) Simbol al reînnoirii eterne. /<fr. phénix, lat. phoenix
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Var.: (înv.) feníce s.m. – Scris și phoenix -
LauraGellner
FÉNIX s.m. 1. Pasăre legendară, imaginată ca un vultur cu penele de aur și de purpură, despre care se credea că renaște din propria ei cenușă, fiind socotită drept simbol al primenirii, al reînnoirii veșnice. ♦ (Fig.) Om superior, unic în genul său, de mare valoare. 2. Palmier, plantă de apartament. [< fr. phénix, cf. lat. phoenix, gr. phoinix].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Var.: (înv.) feníce s.m. – Scris și phoenix -
LauraGellner
FÉNIX s. m. 1. pasăre legendară ca un vultur cu penele de aur și de purpură, despre care se credea că renaște din propria ei cenușă, simbol al reînnoirii veșnice. 2. (fig.) om superior, unic în genul său, de mare valoare. 3. palmier cultivat în țările temperate ca plantă de apartament. (< fr. phénix, lat. phoenix)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fénix s. m., pl. fénicși
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Var.: (înv.) feníce s.m. – Scris și phoenix -
LauraGellner
*fénix, V. fenice.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*feníce m. (lat. phóenix, phoenícis, d. vgr. phoînix; it. fenice). O pasăre fabuloasă care, după credința celor vechĭ, era unică în specia ei, locuĭa în Egipt și Arabia, trăĭa peste 500 de anĭ, și cînd îmbătrînea, îșĭ aprindea cuibu și ardea și ĭa [!], și pe urmă răsărea în loc alt fenice tînăr care-l înmormînta pe cel-lalt [!]. Un fel de bîtlan din Egipt renumit pin [!] vĭață lungă (árdea garzetta). Fig. Ființă superioară unică în genu eĭ. Curmal, finic. – Ceĭ maĭ mulțĭ zic fénix. Dar e maĭ bine fenice, ca ferice, d. félix; șoárice, d. sórex; toráce, d. thórax.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Fenix = Phoenix.
Sursa: Mitologic
(1969)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink