FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației de bază a Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau locuitorilor ei, privitor la Fenicia sau la populația ei, din Fenicia. [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FENICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Fenicia. ◊ (s. f.) limbă semitică veche vorbită de fenicieni. (< fr. phénicien)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fenicián s. m., adj. m. (sil. -ci-an), pl. feniciéni (sil. -ci-eni); f. sg. feniciánă, g.-d. art. feniciénei, pl. feniciéne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FENICIÁN, -Ă (‹ fr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl. m.) Populație semitică așezată pe coasta de răsărit a M. Mediterane, care a creat, în milen. 3-1 î. Hr., în Fenicia, o strălucită civilizație. ♦ Persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau fenicienilor, referitor la Fenicia sau la fenicieni. ◊ Artă f., cele mai vechi monumente datează de la sfârșitul milen. 3 î. Hr. Influențate de arta și arhitectura egipteană, babiloneeană și hitită, iar, mai târziu, și de arta persană sau greacă. Sanctuare de forma unor curți deschise, înconjurate de porticuri, morminte hipogee, statute de idoli și reliefuri, țesături prețioase (purpura), amulete, bijuterii, obiecte de metal, fildeș și sticlă ornamentate cu motive animaliere.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink