FEMEIÚȘCĂ, femeiuști s. f. Diminutiv al lui femeie; (admirativ) femeie drăguță, vioaie, plină de temperament; (peior.) femeie rea, ușoară, neserioasă. 2. Femelă. [Pr.: -me-iuș-] – Femeie + suf. -ușcă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

FEMEIÚȘCĂ ~ti f. (diminutiv de la femeie) 1) depr. Femeie cu purtări ușoare. 2) v. FEMELĂ. / femeie + suf. ~ușcă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FEMEIÚȘCĂ s. 1. (ZOOL.) femelă, (înv. și reg.) muierușă, muierușcă, muieruță. (~ sturzului.) 2. (TEHN.) muierușcă, (reg.) măiuț, mână, scânduriță. (~ la războiul de țesut.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

femeiúșcă, femeiúște, s.f. (pop.) 1. femeie drăguță și vioaie. 2. femeie rea, a dracului; femeie cu purtări rele; muierușcă. 3. bărbat condus de femeie în căsnicie. 4. animal de sex feminin. 5. scândurică cu găurele la războiul de țesut; muierușcă, găurar, găureancă, scânduriță, potiheci, bărbătuș.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

femeiúșcă s. f. (sil. -me-iuș-), g.-d. art. femeiúștei; pl. femeiúște
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

femeĭúșcă f., pl. ște și (vest) șce. Femeĭe mică. Femelă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink