FELURÍT, -Ă, feluriți, -te, adj. Variat, divers; diferit, deosebit (de altceva). [Var.: (reg.) feliurít, -ă adj.] – V. feluri.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FELURÍT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre un întreg) Care constă din elemente de origine diferită; divers; eterogen. 2) la pl. (despre elemente) Care sunt de natură eterogenă. /feluri + suf. ~it
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

FELURÍT adj. 1. v. variat. 2. v. amestecat. 3. v. divers.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Felurit ≠ identic, omogen
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

felurít, -ă adj. Divers, de tot felu: felurițĭ oamenĭ. Adv. În mod felurit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FELURÍ vb. v. deosebi, diferenția, diferi, varia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

felurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 sg. și pl. felureáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink