FELONÍE s. f. (Franțuzism) Act de trădare, lipsă de loialitate de care se făcea vinovat vasalul față de seniorul său. ♦ P. gener. Trădare, infidelitate. – Din fr. félonie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

FELONÍE s.f. 1. (Franțuzism) Călcare a jurământului, a credinței, trădare, infidelitate. 2. (Ist.) Călcare de către un vasal a jurământului făcut către senior. [Gen. -iei. / < fr. félonie, it. fellonia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FELONÍE s. f. 1. încălcare de către un vasal a jurământului făcut către senior. 2. lipsă de loialitate; trădare, infidelitate. (< fr. félonie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FELONÍE s. 1. (IST.) (înv.) hiclenie. (~ vasalului față de senior.) 2. v. infidelitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

feloníe s. f., art. felonía, g.-d. art. feloníei; pl. feloníi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*feloníe f. (fr. félonie, d. félon, trădător, necredincĭos). Trădare, necredință, hainie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink