FELÍBRU, felibri, s. m. Membru al unei grupări literare din sudul Franței, care lupta pentru dezvoltarea limbii și literaturii provensale. – Din fr. félibre.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FELÍBRU s.m. Poet sau prozator aparținând școlii literare constituite de Mistral în Provence. [< fr. félibre].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FELÍBRU s. m. poet sau prozator aparținând școlii literare constituite de Mistral în Provence. (< fr. félibre)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
felíbru s. m. (sil. -bru), art. felíbrul; pl. felíbri, art. felíbrii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*felíbru m. (fr. félibre, d. pv. felibre, care vine d. sp. feligrés, enoriaș, lat. filius ecclesiae, fiu bisericiĭ). Nume pe care și l-aŭ dat poețiĭ provențalĭ din școala luĭ Roumanille și Mistral.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FELÍBRI (‹ fr.) s. m. pl. Membrii unei grupări literaredin S Franței, întemeiate în 1854 de F. Mistral ș.a., cu scopul dezvoltării, literaturii și tradițiilor provensale. În anul 1879, Societatea F. a decernat lui V. Alecsandri premiul pentru „Cântecul gintei latine”.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink