felezuí, felezuiésc, vb. IV (reg.) 1. a curăți locul de rămășitele grâului vânturat cu felezeul (v.); a primiti. 2. (refl.; despre oameni, fam.) a se găti frumos, a se dichisi, a se ferchezui. 3. (despre cai) a agita coada.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

felezuĭésc v. tr. (ung. fölözni). Nord. Mătur aria saŭ altă suprafață mare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink