FECULÉNT, -Ă, feculenți, -te, adj. Care conține feculă; p. ext. hrănitor. – Din fr. féculent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FECULÉNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care conține (multă) feculă; cu multă feculă; bogat în feculă. /<fr. féculent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FECULÉNT, -Ă adj. Care conține feculă; (p. ext.) hrănitor. [< fr. féculent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FECULÉNT, -Ă adj. care conține feculă. (< fr. féculent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FECULÉNT adj. v. consistent, hrănitor, nutritiv, sățios, suculent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

feculént adj. m., pl. feculénți; f. sg. feculéntă, pl. feculénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*feculént, -ă adj. (lat. faeculentus). Care conține feculă: cartofiĭ îs feculențĭ. Care lasă o drojdie, un sediment: lichid feculent.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink