FECIORÉLNIC, -Ă, feciorelnici, -ce, adj. (Ca) de fecioară (1), specific fecioarei; fig. neprihănit, nepătat, nevinovat, imaculat, curat, cast, virginal, fecioresc1. – Fecioară + suf. -elnic.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FECIORÉLNIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial 1) Care ține de fecioare; propriu fecioarelor; virginal. 2) fig. Care este plin de nevinovăție; fără prihană; neprihănit; inocent; candid. /fecior + suf. ~elnic
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FECIORÉLNIC adj. v. inocent.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
feciorélnic adj. m., pl. feciorélnici; f. sg. feciorélnică, pl. feciorélnice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fecĭorélnic, -ă adj. Fecĭoresc, virginal. Adv. Ca o fecĭoară.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink