FEBRÍL, -Ă, febrili, -e, adj. 1. (Med.) Care se manifestă prin febră (1), cu febră. Stare febrilă. 2. Fig. (Adesea adverbial) încordat, înfrigurat, agitat; intens, viu. Așteptare febrilă. Muncă febrilă. – Din fr. fébrile, lat. febrilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

FEBRÍL ~ă ( ~i, ~e) 1) Care ține de febră; cauzat de febră. Stare ~ă. Puls ~. 2) (despre persoane) Care manifestă o agitație excesivă și nervoasă; cuprins de o nervozitate excesivă. 3) și adverbial (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă nervozitate excesivă; caracterizat prin agitație nervoasă foarte puternică. Mișcare ~ă. /<fr. fébrile, lat. febrilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FEBRÍL, -Ă adj. 1. Cu febră; de febră. 2. (Fig.) Încordat, înfrigurat, agitat. ♦ Intens. ♦ (P. ext.) Viu. [Cf. fr. fébrile, lat. febrilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FEBRÍL, -Ă adj. (și adv.) 1. cu, de febră. 2. (fig.) încordat, înfrigurat, agitat. ◊ intens, viu. (< fr. fébrile, lat. febrilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FEBRÍL adj. 1. v. intens. 2. v. înfrigurat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

febríl adj. m. (sil. -bril), pl. febríli; f. sg. febrílă, pl. febríle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*febríl, -ă adj. (lat. febrilis). De frigurĭ: căldurĭ febrile. Fig. Excesiv, dezordonat: activitate febrilă. Adv. În mod febril: a lucra febril.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink