FEBRICITÁ, febricitez, vb. I. Intranz. A avea febră (1). – Din fr. fébriciter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FEBRICITÁ vb. I. intr. A avea febră. [< fr. fébriciter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FEBRICITÁ vb. intr. a avea febră. (< fr. fébriciter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

febricitá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. febricitéz, 3 sg. și pl. febriciteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink