FAUNÍSTICĂ s.f. Știință care studiază fauna. [< germ. Faunistik].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
faunístică s. f., g.-d. art. faunísticii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FAUNÍSTIC, -Ă, faunistici, -ce, adj. De faună. [Pr.: fa-u-] – Faună + suf. -istic.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FAUNÍSTIC, -Ă adj. Referitor la faună sau la faunistică. [< fr. faunistique].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FAUNÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la faună sau la faunistică. II. s. f. știință care studiază fauna. (< fr. faunistique)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
faunístic adj. m. (sil. fa-u-), pl. faunístici; f. sg. faunístică; pl. faunístice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FAUNISTÍCĂ (‹ fr.) s. f. Ramură a zoologiei care studiază componența specifică a faunelor, originea și particularitățile lor. Cunoștințele în domeniul f. au o mare importanță pentru zoogeografiei.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
faunístic, -ă adj. (zool.) Referitor la faună ◊ „Zonele dunelor de nisip de pe malul mării ascund o mare bogăție faunistică și floristică rară.” Sc. 26 VIII 62 p. 2 (din faună + -istic; cf. fr. faunistique; F. Ciobanu în SCL 4/75 p. 352; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink