FATUITÁTE s. f. (Livr.) Îngâmfare, înfumurare care ascunde prostia. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. fatuité, lat. fatuitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

FATUITÁTE f. Atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare; trufie; vanitate. [Art. fatuitatea; G.-D. fatuității; Sil. -tu-i-] /<fr. fatuité, lat. fatuitas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FATUITÁTE s.f. Îngâmfare, înfumurare. [Pron. -tu-i-. / cf. fr. fatuité, lat. fatuitas – prostie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FATUITÁTE s. f. îngâmfare, înfumurare. (< fr. fatuité, lat. fatuitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fatuitáte s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. fatuității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fatuitáte f. (lat. fatúitas, -átis, d. fatuus, prost obraznic). Prostie obraznică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink