FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FARTÁ vb. tr. a unge schiurile cu fart. (< fr. farter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fartá vb., ind. prez. 1 sg. fartéz, 3 sg. și pl. farteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fârță, fârțe, s.f. (reg.) copil neastâmpărat. 2. femeie plimbăreață, teleleică, fâță, fleoarță.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fârtă s. f. (A douăzeci și treia literă a alfabetului chirilic; pl. fârte)
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

fî́ț, fî́ța-fî́ța și fî́rța-fî́rța (inter), care arată huĭetu unuĭa care se tot duce și vine: ce tot fîța-fîța pe ușă, măĭ copiĭ? (V. fîțîĭ, hîrț).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

fârță, fârțe s. f. (înv.) prostituată.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink