FÁRSĂ, farse, s. f. 1. Comedie cu conținut ușor, în care comicul provine în primul rând din vorbe de spirit și din situații amuzante, uneori burlești (nu din studiul aprofundat al caracterelor). 2. Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza; mijloace folosite în acest scop; păcăleală, festă. – Din fr. farce.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁRSĂ ~e f. 1) Piesă comică de proporții mici, cu un subiect simplu, în care comicul rezultă din vorbe de spirit și din situații amuzante. 2) Faptă prin care este păcălită o persoană; festă; mascaradă. /<fr. farce
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁRSĂ s.f. 1. Comedie ușoară în care comicul reiese mai ales din situații hazlii, bufonerie. 2. Păcăleală, festă. [< fr. farse, it. farsa].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁRSĂ s. f. 1. comedie ușoară în care comicul reiese mai ales din situații hazlii; bufonerie. 2. păcăleală, festă. 3. carne tocată și condimentată cu care se umple o pasăre, un pește, o legumă; umplutură. (< fr. farce, it. farsa)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÁRSĂ s. festă, ghidușie, glumă, păcăleală, păcălitură, poznă, ștrengărie, (pop. și fam.) renghi, șotie, (reg.) năsărâmbă, păcală, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv.) șăncălănie, (prin Transilv. și Munt.) șăncălie, (înv.) bosma. (Lasă-te de ~e!)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fársă s. f., g.-d. art. fársei; pl. fárse
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*fársă f., pl. e (fr. farce, d. farcir, lat. farcire, a umplea cu umplutură. Cp. cu sátiră). Bufonerie, piesă teatrală burlescă: comedia luĭ Plaut alunecă une-orĭ în farsă. Poznă, caraghĭozlîc, glumă burlescă: a face o farsă cuĭva. Imitațiune ridiculă [!] a unuĭ lucru nobil: patriotizmu luĭ e o farsă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fársă s.f. (alim.) Umplutură ◊ „Din lapte, făină, ou și puțină sare facem foi de clătite pe care le umplem, în formă de triunghi, sau rulate, cu următoarea farsă (vom mai întâlni de-a lungul rețetelor termenul «farsă», aceasta fiind o combinație din două sau mai multe ingrediente, combinate și legate, liate cu un sos lejer, cred că mai clar ar fi o «umplutură»). Deci farsa pentru aceste clătite o obținem din 400 gr. ficat tăiat fâșii lungi, o ceapă tocată mărunt [...]” R.l. 5 IV 94 p. 14 (din fr. farce; DEX, DN3 – alt sens)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
farsă (‹ lat. farcio „a umple”) 1. În ev. med., interpolații între două cuvinte ale unui text liturgic. 2. În sec. 14-16, mică comedie pop. cu cântece. Din Franța se răspândește în Anglia, Italia, Spania. 3. În sec. 18-19 farsa per musica (it.) este o operă* într-un act cu dialog vorbit. În afara acestuia, în care predomină caracterul buf, mai existau și f. lagrimosa și f. sentimentale. Cimarosa, Paisiello și Rossini au înnobilat genul.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fársă-vodevíl s.f. Farsă cu caracter de vodevil ◊ „Este o farsă-vodevil cu atmosferă post-caragialescă.” Mag. 24 IX 66 p. 5 (din farsă + vodevil)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
farsă s.f. 1 Comedia cu un conținut ușor, în care comicul provine, în primul rând, din vorbe de spirit, din burlescul situațiilor și grotescul soluțiilor (fără pretenția de a aprofunda psihologia personajelor), care a fost răspândită în teatrul antic grec și latin, a căpătat un caracter popular în Evul Mediu occidental, influențând commedia dell’arte. ♦ (muz.) Operă comică într-un act, mai sentimentală decât opera bufă. 2 Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza. După sfertul de oră de farsă pe socoteala mea, ar veni drama răfuielii (CA. PETR.). ♦ Totalitatea mijloacelor folosite în acest scop; păcăleală, festă, renghi. Era un om de o veselie proverbială... vestit pentru farsele și ghidușiile lui (HOG.). 3 (culin.) Carne tocată și condimentată cu care se umple o pasăre, un pește, o legumă; umplutură. • pl. -e. / <fr. farce, it. farsa.
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
CristinaDianaN
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Sursa: „DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Editurile ARC și GUNIVAS, 2007. -
gall