FARMACOPÉE, farmacopei, s. f. Manual oficial, cu caracter normativ, folosit în practica farmaceutică, conținând descrierea și indicațiile pentru controlul celor mai importante substanțe și formule farmaceutice, cu scopul de a îndruma prepararea, conservarea și întrebuințarea medicamentelor. – Din fr. pharmacopée.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FARMACOPÉE ~i f. Îndreptar oficial cu caracter normativ, cuprinzând regulile de preparare, control, de păstrare și de întrebuințare a medicamentelor. [Art. farmacopeea; G.-D. farmacopeii; Sil. -pe-e] /<fr. pharmacopée
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FARMACOPÉE s.f. Manual oficial care conține indicațiile pentru controlul produselor farmaceutice, precum și descrierea acestora. [Pron. -pe-e. / < fr. pharmacopée, cf. gr. pharmakon – remediu, poiein – a face].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FARMACOPÉE s. f. tratat care conține indicațiile pentru controlul produselor farmaceutice, precum și descrierea acestora. (< fr. pharmacopée)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

farmacopée s. f., art. farmacopéea, g.-d. art. farmacopéii; pl. farmacopéi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*farmacopeĭe f., pl. eĭ (vgr. pharmakopoiia, d. phármakon, medicament, și poĭéo, fac. V. epopeĭe). Farmacie (știința). Carte care arată cum se fac medicamentele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink